Zi inceputa in mod brutal de sunetul strident al alarmei telefonului, mai agresiv ca oricand, aproape ca aveam nevoie de echipamente de protectie, dar imblanzit partial de vocea mamei care ma anunta suav ca e timpul sa ma trezesc. Din nou, mult prea matinal!
Am pornit catre birou, inveselita si surprinsa ca azi nu va fi “a bad hair day” cum obisnuiesc sa am:P, animata in plus si de vremea frumoasa de afara care anunta o zi mirifica. Si asa a fost…Cu cat treceau orele, cu atat mai bine si mai linistita eram…dar cu multa emotie…careia la inceput nu ii gaseam justificarea, nici radacinile.
Acum spre seara mi-am dat seama ca am raspunsul: e emotia altui inceput care imi doresc sa devina parte intrinseca a vietii mele pentru o lunga perioada de acum incolo, e emotia constientizarii ca exista oameni cu adevarat importanti in viata mea si ziua de ieri mi-a demonstrat din plin acest lucru (Irina >:D<), dar si fiorul starnit de simtamantul profund ca primesti lucruri unice, daruite din suflet de oameni care conteaza.
Sunt pregatita pentru maine si sper ca totul sa fie peste asteptari!
Ziua
A venit si ziua de care va spuneam si pe care o asteptam cu multa nerabdare de foarte mult timp.
Stiu, vi se va parea hilar, banal si poate pentru unii dintre voi stupid ca sunt atat de entuziasmata ca un copil in fata bradului de Craciun sau ca o tanara mireasa emotionata in fata unei rochii Vera Wang… de faptul ca ieri am participat la prima mea actiune ca voluntar Mai Mult Verde.
A fost mult peste asteptarile mele, intrucat demult nu m-am mai simtit atat de bine, nu am mai ras atat de mult, nu am mai avut sentimentul interior ca ajut ceva/ pe cineva si culmea, nu am nevoie de “multumesc”. Desi stangace la inceput, timorata, nu mai plantasem niciodata, impreuna cu Andrada eram echipa de vis: ea pregatea gropile (eu habar n-aveam si inca nu ma descurc la manuitul cazmalei- toata ziua am spus lopata, spre exasperarea ei:P), iar eu plantam puietii de stejar cu mare maiestrie, dibacie si spre sfarsitul zilei, cu aerul profesionistului care verifica daca procedura a fost incheiata corespunzator. Si sa nu uit, bineinteles, de ajutorul nemasurat al unui domn de la Romsilva- fara el, am fi fost codase.
A fost mai mult decat puteam visa pentru o zi de sambata: multa buna dispozitie, soare, cer senin, senin in suflete, in priviri, padure, multa natura si linistea pe care urbea ne-o rapeste brutal continuu. Sper sa fie doar inceputul unor nenumarate activitati in folosul mediului, dar si al meu. Sunt atat de prinsa si implicata in ceea ce trebuie sa fac incat nu mai am timp sa ma gandesc la cotidianul care, de multe ori, te face sa crezi ca doar anumite lucruri merita atentia ta si care, poate, in final, ajung sa devina insignifiante.
Vise… visuri
Ziua de astazi a stat sub spectrul notiunii de “vis”: fie ca a fost vorba de vis, “filmuletele” care ne fac noptile mai palpitante:D, “vis”- tel, scop, “visare”, mai mult sau mai putin cu ochii deschisi- nu am prea avut timp, dar in vanzoleala dintre statiile de metrou, am gasit ragaz si de asa ceva.
Mi-e din ce in ce mai greu sa imi amintesc visele care “mi se intampla” in somn, sunt insa din ce in ce mai pregnante visurile pe care le am in ceea ce ma priveste, fapt ce imi suscita ambitia, dorinta de mai mult, de mai bine, de mai sus, spre culmi neatinse poate. De visuri, se leaga si visarea: e poate o nebunie sa speri ca tu poti ajunge acolo unde doar puterea mintii are capacitatea de a patrunde “in no time”. Dar cred ca tocmai aceste mici nebunii ne mentin angrenati in cursa nebuna pe care o traim si care se numeste “viata”. Depinde de noi, de cum alegem sa parcurgem traseul pentru a ajunge la “finish” invingatori, pentru a depasi stadiul de visare, indeplinindu-ne visul, pentru a capata forta de a visa in continuare. Zi si noapte…
Am visat ca eram interesat de curs valutar banci bnr si nu stiam unde sa gasesc asta. Ca ajung sa devin bogdan, bani, bani, bani.
Mi-e din ce in ce mai greu sa imi amintesc visele care “mi se intampla” in somn, sunt insa din ce in ce mai pregnante visurile pe care le am in ceea ce ma priveste, fapt ce imi suscita ambitia, dorinta de mai mult, de mai bine, de mai sus, spre culmi neatinse poate. De visuri, se leaga si visarea: e poate o nebunie sa speri ca tu poti ajunge acolo unde doar puterea mintii are capacitatea de a patrunde “in no time”. Dar cred ca tocmai aceste mici nebunii ne mentin angrenati in cursa nebuna pe care o traim si care se numeste “viata”. Depinde de noi, de cum alegem sa parcurgem traseul pentru a ajunge la “finish” invingatori, pentru a depasi stadiul de visare, indeplinindu-ne visul, pentru a capata forta de a visa in continuare. Zi si noapte…
Am visat ca eram interesat de curs valutar banci bnr si nu stiam unde sa gasesc asta. Ca ajung sa devin bogdan, bani, bani, bani.
Error in connection! Try again later!
Asta simt in fiecare zi. Ma simt tot mai rupta de realitate, si nu ma refer aici la realitatea imediata, proxima, ci la cea de “acolo”, atat pe plan intern, cat si pe plan extern.
Nu ma uit aproape deloc la tv, poate doar seara mai ajung din cand in cand “In gura presei”, dar si lucrul acesta, din pacate, uneori ajunge mai mult zgomot de fond. Prind franturi de idei pentru ca mereu mai am si alte activitati de finalizat. Si uite asa ajung sa am grimasele cele mai diverse care indica uimirea, caci nu stiu ce se intampla in lume. Citind zilele trecute blog-ul unui coleg de facultate m-am deprimat brusc: cate s-au intamplat in lume zilele astea si eu ma port de parca singurul univers cu adevarat esential e reprezentat de casa - firma- facultate- casa.
M-am hotarat sa schimb ceva si mai ales ca, desi fiecare individ trebuie sa fie informat, eu cu atat mai mult trebuie sa fiu la curent cu stirile din toate domeniile, avand in vedere ca in acest moment studiez comunicare si mass-media. Shame on me!
Evenimentele de la Chisinau mi-au atras atentia si dorind sa nu fiu pe dinafara cand vine vorba de o situatie de tipul acesta, de o asemenea amploare, mi-am promis mie sa ma conectez mai des, iar conexiunea sa fie de fiecare data reusita!
Nu ma uit aproape deloc la tv, poate doar seara mai ajung din cand in cand “In gura presei”, dar si lucrul acesta, din pacate, uneori ajunge mai mult zgomot de fond. Prind franturi de idei pentru ca mereu mai am si alte activitati de finalizat. Si uite asa ajung sa am grimasele cele mai diverse care indica uimirea, caci nu stiu ce se intampla in lume. Citind zilele trecute blog-ul unui coleg de facultate m-am deprimat brusc: cate s-au intamplat in lume zilele astea si eu ma port de parca singurul univers cu adevarat esential e reprezentat de casa - firma- facultate- casa.
M-am hotarat sa schimb ceva si mai ales ca, desi fiecare individ trebuie sa fie informat, eu cu atat mai mult trebuie sa fiu la curent cu stirile din toate domeniile, avand in vedere ca in acest moment studiez comunicare si mass-media. Shame on me!
Evenimentele de la Chisinau mi-au atras atentia si dorind sa nu fiu pe dinafara cand vine vorba de o situatie de tipul acesta, de o asemenea amploare, mi-am promis mie sa ma conectez mai des, iar conexiunea sa fie de fiecare data reusita!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)